Tu, straine cititor!

Tu, straine cititor
In al meu suflet gol,
Inceteaza sa mai crezi
Ca cunosti ceea ce nu vezi.

Nu te face ca intelegi
Ceea ce aici citesti.
Ceea ce vezi la suprafata
Nu este esenta toata.

Habar nu ai sa iubesti!
Sau cum este sa traiesti.
Te-ai jucat de la-nceput,
Cred ca nici tu n-ai vrut!

Nu stii ce e respect
Sau ce inseamna sa fii drept.
Din greseli tu nu mai iesi,
Degeaba prin viata treci!

Nu imi spune ca tu stii
Cum este ca sa fii
Azi pe culmi de fericire,
Maine jos in adancime.

Am baut pahar de vin
Facut din al tau venin.
Lacrimi rosii am varsat,
Nopti de-a randul neincetat.

Nu imi spune cum sa scriu,
Ce sa simt sau cum sa fiu!
Nu stii tu mult mai bine
Cum este sa fii ca mine.

Nu esti in piele mea
Sa poti spune tu ceva
Vezi-ti de drumul tau,
Ca si eu-mi vad de al meu.

Nu-mi vorbi de sentimente,
Amintiri sau chiar momente.
Toate eu ti le-am creat
Si in suflet le-am salvat

Ti-am scris ode si povesti
Sperand sa ma iubesti,
Dar nici cand ai fost cu mine
Nu ti-a fost asa de bine.

Ti-am pus totul pe tava,
Ti-am adus si ofranda,
Ti-am dat tot ce am avut
Pana nu am mai putut.

Te-am iubit ca pe un zeu,
Te-am urcat mai sus mereu,
Dar cand totul se sfarsi,
Nimeni nu ma auzi.

Ai trecut nepasator
Si-ai privit incet cum mor.
Asa ca nu stii mai bine
Ce simt eu si pentru cine.

Ce a fost, a fost de vis
Si a ramas doar un… vis
Acum e doar scrum in vant
Trecator p-acest pamant.

Ce a fost, nu va mai fi!
Viitorul, nu-l vom sti!
Poate e mai bine asa
Si poate ai invatat ceva.

Iti doresc numai bine.
Nu te mai gandi la mine!
Citeste daca asa doresti,
In urma sa nu mai privesti.

Nu vorbi ca odinioara,
Cuvintele ti le masoara.
Nu ma mai cauta!
Nu mai sunt prietena ta.

Ai murit si tu si eu
Luptand ca Odiseu.
A murit si dragostea
Ce ti-o purtam aievea.

Asa ca nu te exprima
Ca am fost dragostea ta.
Nu m-ai cunoscut defel.
„Toate sunteti la fel!”

M-ai ranit de neiertat,
Nimic nu poate fi uitat.
Asa ca, tu, straine,
Nu spune ca stii mai bine.