De la iubire la ura e doar un singur pas

Se spune ca de la iubire la ura este doar un singur pas. Dar oare ne poate spune cineva cu exactitate cum poate fi masurata dragostea sau ura? Exista un calcul matematic care poate sa determine un om cat iubeste? Nu! Nimic nu poate fi mai neadevarat in aceasta exprimare. Iubirea este individuala si depinde de fiecare cat simte, cu ce intensitate, pana cand poate duce sau nu. Nu te trezesti peste noapte si urasti persoana care mai pana ieri ai iubit-o cu fiecare respiratie a ta. Nu cobori de pe piedestal omul pe care l-ai urcat de-a lungul timpului, intr-o clipita. Cum este posibil oare ca iubirea pura sa fie transformata in ura? Sa nu fi fost iubire adevarata? Dar ce este mai exact ura? Oare nu este un sentiment la fel de puternic si intens ca si iubirea, dar opus? Pentru ca iubirea nu dispare, nu se uita. Nu poti sterge timpul sau amintirile clipelor frumoase. Ea apare, incet, dar sigur. Si nu este un singur pas, un pas de urias pe care l-ai facut si ai trecut de linia invizibila care desparte cele doua sentimente, nu treci de partea cealalta si te schimbi ca dupa o vraja, nu este doar un pas imens care transforma totul in ura si preschimba fiinta iubita intr-un monstru. Sunt mii de pasi micuti, facuti incet, dar cu rabdare si meticulozitate de fiecare data, sunt mii de dezamagiri, lacrimi varsate, visuri naruite, inimi frante si bucati din tine pierdute pe drum. Nu este o singura intamplare, o singura amintire, o singura greseala. Sunt nenumarate care se repeta la infinit si niciodata parca nu se schimba nimic. Toate acele promisiuni, amintiri, vorbe frumoase, sunt undeva in amintire, adunate parca intr-o sticla, pastrate parca pentru zilele melancolice pentru a scoate la lumina o amintire si o traire. Dar, sunt facute sa para neinsemnate, ascunse ca si cum n-ar exista, poate asa dispar sau se uita. Ele nu se pot uita, nu te poti preface la infinit, pentru ca de fiecare data, mai faci un pas in directia gresita. Si toti pasii facuti odata spre ceva frumos , unic, doar al vostru, se sting si mor in intuneric, pentru ca pentru fiecare pas bun, ai facut altii trei gresiti si ai trecut linia pe care odinioara ai jurat ca nu o sa o faci. Si oare cum poti sa urasti ce ai iubit odata? Nu urasti iubirea. Urasti omul! Urasti omul si tradarea care ti-o aduse, urasti distrugerea ta si a sufletului tau, a viselor si promisiunilor frumoase, urasti comportamentul idiot si ce te facuse sa devii, te urasti pe tine si il urasti pe el, urasti visele neimplinire, urasti trairile simtite si neimpartasite sau neimplinite, pentru ca urasti dezamagirea care ti-o produse cand te uitai in ochii lui si ai vazut ca nu e cel care credeai. Iar o astfel de tradare te schimba, nu poti uita sau ierta.
Ieri iubeam totul la tine, azi te urasc.
„Intre iubire si ura-i un pas
Pentru noi asta e tot ce-a ramas
Simt cum ma zbat si mi-e cald si mi-e frig
Si te strig
Pentru aceasta absurda iubire
Singura cale e o despartire.”