De-as fi stiut…

De-as fi stiut de la inceput
Ca ce fu ieri, azi e-n trecut,
Mi-as fi dorit in loc sa stam,
De viata sa ne bucuram.

De-as fi stiut ca vremea trece,
Cu ea, si a mea tinerete,
As fi invatat sa iubesc
Tot ce-n cale eu intalnesc.

De-as fi stiut ca am sa mor
Din al dragostei dor,
As fi ales sa nu iubesc
Si poate sa nu patimesc.

De-as fi stiut ca-s muritor,
Ca-n viata totu-i trecator,
As fi ales un drum corect
Care sa fie si intelept.

De-as fi stiut ca ai sa pleci,
Ca inima ai sa tradezi,
As fi crezut in ratiune.
De unde atata minune?

De-as fi stiut ce drama-i viata
Ce nori negri umbresc fata,
As fi ales sa las in urma,
O iubire ce-i furtuna.

De-as fi stiut mai bine,
Nu as fi vorbit cu tine,
As fi mers mai departe,
Fara sa ma uit in spate.

Inima, de-as fi stiut,
De tine sa nu ascult,
Ar fi fost mai bine
Sa nu fi stiut de tine.

De-as fi stiut ce stiu acum,
Doar sa fii un nebun
Sa crezi in iubire orbeste
Intr-o lume plina de interese.

De-as fi stiut sa ascult,
As fi facut legamant,
As fi ales nemurirea,
Mi-as fi trait menirea.

Dar n-am stiut, nu mi s-a spus,
Ca toate-s vechi pe-acest pamant,
Ca-n lumea-n care m-am nascut
Frumosul e de mult apus.