Totul sau nimic

Nu e totul sau nimic, nu e ca mine sau deloc, nu e acum sau niciodata. O astfel de gandire in extreme nu face bine nimanui. Viata nu se imparte doar in alb si negru, mancarea nu e doar dulce sau sarata, daca lucrurile nu merg perfect nu inseamna ca totul este un esec, oamenii nu sunt doar buni si rai, lumea nu se imparte in doua si trebuie sa alegem o tabara. In incercarea de a descrie un obiect, un om, o actiune, ne limitam la descrieri scurte, succinte, la stereotipuri banale, ne folosim de gandirea dihotomica. E normal cateodata sa simtim cum totul se rezuma la o astfel de gandire, sa simtin emotii negative, dar tine de noi sa nu le lasam sa preia controlul si sa ne determine sa nu vedem lucrurile bune din viata noastra. Avem o intreaga paleta de culori la care ne putem referi. Viata poate fi si roz, si cu nuante de gri, sau orice alta culoare dorim. Mancarea e iute, amara, acra, sau chiar o combinatie din toate. Oamenii pot fi de tot felul, incat numai impartirea lor in categorii ar lua o vesnicie. Pana si sexul acestora, mai nou, in diverse acte si chestionare de completat, nu mai este impartit in doua categorii, femeie si barbat, exista si categoria altele, ce o insemna asta nu stiu, o fi ambele sau niciuna sau lasam la alegerea fiecarui. S-a fi descoperit o noua specie de hermafrodit uman si oamenii de stiinta au uitat sa ne anunte si pe noi. Pana si matematica are nuante romantice, si nu mai este exacta. In functie de cine intrebi, 1+1 nu mai fac neapart 2, poate fi corect si 3, 4, 5 sau chiar nimic. Nu inseamna ca daca nu esti de acord cu mine, esti impotriva mea. Avem atatea optiuni, atatea variante si oportunitati, insa ne e frica sa exploram, sa ne folosim de ele.
„Eu vreau totul sau nimic,
Tu-mi oferi cate un pic,
Azi ceva, maine ceva,
Lang-o ceasca de cafea.”