Dor de vara, dor de noi

Mi-e asa de dor de simt ca mor, dar un dor nebun de viata si de tine, de ieri si azi si maine, de acum si de anul trecut si de momentul cand ne-am cunoscut, de vara ce a trecut, si de caldura ei, si razele soarelui ce ma acompaniau pe unde mergeam, ca un caine loial, de marea agitata ce ma tot chema, si ale ei valuri, si pescarusi si scoici, si toate ce mi-au fost alaturi cand tu nu erai. Chiar si oamenii, niste necunoscuti, ce ma priveau si poate ma compatimeau, de parca ar fi stiut povestile nespuse despre un el si o ea si un loc de parcare, ce au murit incet si in zadar. Mi-e dor de plimbarile lungi pe strazi si pe nisip, de-a lungul apei de un albastru nemarginit, cu castile-n urechi ascultand pe repeat aceeasi melodie la infinit. Si ma apuca un dor nebun, de noi, de cum eram si am fi putut fi, de sentimentele pe care in mine le-ai trezit, ca un zombi readus la viata si flamand de iubire. Dor de locurile in care am fost si nu mai sunt, de orele trecand vorbind de nu mai stiam de noi si toate imi amintesc de tine, de ce a fost si nu mai e, si de ce ar fi putut sa fie. De saruturi furate, de imbratisari calde, de povesti la ore matinale, de vorbitul pe furis, de secrete adolescentine, de zambete si certuri si viata si furtuna. Pentru ca ai fost toate si totusi nimic. Am dat totul si nici nu ai simtit cum incet se consuma iubirea cand era abia la inceput. Si incet, cu pasi marunti, am turnat cu picatura otrava in cupa ce-o sorbeam, si ne-am omorat incet, ne-am indepartat si ne-am pierdut, am uitat de noi si de tot ce am avut. Am purtat in suflet o iubire Shakespeariana, insa de care nu a stiut nimeni, de care nu se va scrie si nimeni nu va invata nimic. Cum marea sterge urma lasata in nisip, asa si timpul sterse amprenta mea din sufletul tau. Si Doamne cat te-am mai iubit, as fi dat totul sa fim fericiti, si suflet si trup, si tot ce ai fi cerut. Dar am fost doar un trecator si atat….
„Mi-e dor de vara, de lumina
De flori de camp si de iubire,
De ape limpezi, de campie,
Mi-e dor nespus de fericire!
De flori de camp si de iubire,
De ape limpezi, de campie,
Mi-e dor nespus de fericire!”