Fata Morgana

Citisem un citat zilele trecute care imi placu enorm si imi dadui seama cat de adevarat este. “Omul care nu are nimic, vrea putin. Cel ce are putin, vrea mai mult. Iar cel ce are totul, vrea altceva”. Si asta ma duse cumva cu gandul la Fata Morgana.
Fata Morgana este o forma neobisnuita si complexa de miraj, un fenomen optic frecvent in regiunile calde, datorita caruia imaginile obiectelor aflate la orizont apar ca si cum s-ar reflecta intr-o apa. Numele, de origine italiana, este dat vrajitoarei arthuriene Morgan le Fay, dintr-o convingere ca aceste miraje erau zambete in aer sau tarane false create de vrajitoria ei pentru a atrage marinarii la moartea lor. Ea, Fata Morgana, era un fel de sirena, o faptura nemaivazuta, unica si deosebita, care traia intr-un castel din adancul marii si chema prin cantecul ei marinarii, astfel acestia gasindu-si sfarsitul. Fata Morgana nu este un miraj specific de sine statator, nu vedem de fiecare data acelasi lucru, ea poate fi orice, oriunde, in functie de ce are nevoie cel mai mult in acel moment cel ce o vede. Este o aparitie inselatoare, o iluzie trecatoare, care te atrage cat mai mult spre ea, fara a mai reusi sa vedem in jurul nostru realitatea. Pentru ca asa e omul, nu reuseste sa vada ce are, nu apreciaza si nu se bucura, cauta intotdeauna altceva, uneori mergand spre imposibil. Vrem ce nu avem, traim pentru a avea, muncim pana la epuizare pentru a acumula si nu mai avem timp sa ne bucuram de ce avem. Ne petrecem viata in viteza, alergam ca nebunii sa acumulam, incat uitam sa fim atenti la detalii, la tot ce ne inconjoara. Acumulam material si mai putin spiritual, sa fie cantitate, nu calitate. Sa fie cat mai multi bani, mai multe haine, mai multi oameni, sa fie cat mai mult, nu conteaza ca acei bani nu apuci sa ii cheltui si acele haine sa le porti ca nu ai timp sa iesi, ca acei oameni nu iti sunt prieteni, nu conteaza daca este bine, iar atunci cand nu este bine, intervine depresia, care trece cu alcool si pastile. Nu stim sa apreciem ce avem, le luam de bune asa cum sunt, le avem, sunt ale noastre si nu trebuie sa fim recunoscatori pentru ele, ni se cuvin. Cand esti sanatos, nu realizezi cat de importanta este sanatatea pana nu te imbolnavesti si abia atunci regreti ca ti-ai batut joc de tine. Cand ai bani si ii cheltui fara masura, ii arunci pe fereasta fara a pune ceva deoparte, cand ramai fara realizezi cat de prost ai fost. Ne inconjuram de o multime de oameni, fara de fapt a ajunge sa ne cunoastem, sa ne imprietenim, iar la nevoie de fapt suntem singuri. Atunci cand ai o relatie, simti ca nu este suficienta iubirea ce o primesti, te deranjeaza tot la persoana respectiva si simti ca iti irosesti viata si tineretea, ca iubirea adevarata trece pe langa tine si tu nu esti acolo sa o intalnesti, cand de cele mai multe ori ai exact persoana potrivita pentru tine exact langa tine. De multe ori nu vedem ce fac cei dragi pentru noi, sacrificiile, iubirea neconditionata, cautam usor, simplu, fara lupta si complicatii, fara munca, ni se pare ca vom gasi mai mult, ca in alta parte e mai bine, astfel ca tot timpul vom fi prizonierii lui “mai mult”. Cum sa te multumesti cu ceea ce ai, cand tu esti ocupat sa-ti doresti ceea ce nu ai? Ceea ce ai este aici si acum! Ceea ce ai se afla fix sub nasul tau. Insa cum sa observi ceea ce ai? Nu ai cum! Tu alergi non-stop dupa iluzii, dupa Fata Morgana, si nu vei reusi sa o ajungi din urma niciodata, ea se tot indeparteaza. Cu cat un lucru este mai inaccesibil, cu atat devine mai dezirabil. Cu cat un lucru este mai inaccesibil, cu atat ni-l dorim mai mult, si luptam sa avem. Dar cand avem, se termina lupta, se termina cucerirea, astfel incat nu mai reprezinta o noutate, nu mai este lucrul care ni-l doream cu toata ardoarea sufletului, si cautam o senzatie noua. Uitam sa invatam din istorie, din legende. Povestile cu marinarii care au vazut Fata Morgana nu s-au terminat niciodata bine. O concluzie ar fi ca in cautarea asta nebuna, ajungem sa omoram o partea din noi, daca nu cea fizica, cea spirituala.
“Fericirea e o fata morgana. Multi o vad, putini o ating.”