Balanta dezechilibrata a iubirii

Incerc din rasputeri sa imi aduc aminte cum a inceput totul, fiecare cuvant pe care ni l-am spus, fiecare gest, fiecare lucru care a reusit sa ne apropie in fiecare zi incet unul de altul, fara prea mult efort, fara sa ne dam seama si poate fara sa vrem. Era ca si cum ne stiam de o viata intreaga, ne stiam sufletele si vietile fara sa ne vorbim, ne completam gandurile cu cea mai mare usurinta, nemaintalnita vreodata. Ni se parea atat de firesc, si totusi continuam sa ne minunam de asta. Parca ne-am gasit dupa o viata intreaga de cautari, desi nu ne cautaram niciodata, sau nu stiam asta pana cand nu ne gasiram, dar am simtit ca asta ne lipsea odata ce ne-am intalnit si poate cu putin regret, ne spuneam cat de rau ne parea ca nu ne-am gasit mai devreme, ca am trait separat un alt trecut, in care am permis altora sa ne ranesca. Si ne-am gasit cu inimile frante, parca stricati si raniti, simtind ca nu ne mai putem repara, ca nu mai putem spera in bine. Si vreau sa imi aduc aminte de fiecare cuvant, sa il retraiesc ca prima oara cand mi l-ai spus, vreau sa rememorez fiecare traire, fiecare sentiment, fiecare gest si intamplare. Vreau sa mai simt fiecare imbratisare in bratele tale lungi, fiecare sarut furat sau dat cu pasiune, fiecare ras atunci cand radeai din suflet si iti permiteai sa razi sa te simti bine, fiecare vorba de drag adresata mie. Ca un film romantic care ruleaza pe replay, de care nu te poti dezlipi si de care nu te mai saturi, pe care l-ai revedea de zeci de ori, si de fiecare data la fel de dragi iti sunt personajele si nu te poti satura de frumoasa lor poveste ce se scrie in fata ta, simtind mereu aceleasi emotii puternice ca prima data. Pentru ca, chiar daca acum cuvintele nu le pot pune pe hartie, daca nu pot sa mi le amintesc exact in ordinea in care s-au intamplat, sau nu pot cita cuvand cu cuvand tot ce ne-am spus, ele sunt inca vii in mintea si sufletul meu, mi le amintesc cu drag pe toate , dar si cu durere, de parca abia acum au parasit caldura buzelor tale, si ca un fulg ce a dat de caldura, s-a topit si nimic nu il mai aduce inapoi. Imi amintesc cat de conectati eram, ca doua suflete gemene ce stiau fara a-si spune, imi amintesc cum vorbeam cu orele fara a ne plictisi, cum gaseam mereu lucruri noi de spus si povestit, cum timpul trecea fara a-l simti. Traiam un sentiment frumos, pur, curat, si parea ca niciodata nu se va termina. Dar niciodata veni prea repede, batea la usa si imi era greu sa ii accept sosirea. Intensitatea si flacara puternica ce mai ieri ardea in noi, azi era amenintata cu stingerea completa si chiar uitarea ei. Cum era posibil ca doi oameni care s-au iubit atat de mult, care si-au promis atatea, azi sa nu isi mai vorbeasca? Fu doar un joc sau o greseala? Oare iti mai pasa, te mai gandesti la mine? Pentru ca eu inca ma gandesc la tine si nu pot sterge asa usor amprenta ta din sufletul meu. Inca ma gandesc la tine, ma intreb ce mai faci, daca esti bine. Ai reusit sa fugi de trecut, de inimi ranite si sa gasesti ceea ce ti-ai dorit? Atat de puternica sa fie otrava care o bauram incat omori inima ce batea cu atata putere odata? Sau totul fu doar in imaginatia mea? Am vazut doar ce am vrut sa cred? Iti atribui mai mult decat erai capabil sa simti? Crezu ca daca ea iubi cat pentru doi si era capabila sa dea totul pentru el, chiar si propria viata, ca sentimentul e reciproc? Ca Romeo si Julieta nu era doar o inchipuire a lui Shakespear si ca poate exista si o varianta moderna a povesti, dar in care nimeni nu moare, ci doar traieste in iubire. Intr-o relatie, unul va iubi intotdeauna mai mult, va pune totul pe tava si va oferi tot ce are mai bun. Va face tot ce ii sta in putinta sa il faca pe celalalt fericit si va demonstra zilnic iubirea ce i-o poarta. Se va implica mai mult, va darui mai mult, va iubi mai mult si totodata va suferi mai mult . Indiferent de cata raceala va primi, cate refuzuri sau alungari, va reveni si va continua sa isi arate afectiunea, in speranta ca va reusi sa primeasca si el o faramitura. Ca un caine loial, avid de iubire, va reveni de fiecare data la stapan, se va bucura cand il va vedea, chiar daca a fost batut. Iar celalalt, constient de puterea pe care o are asupra sa, va profita de aceasta pozitie si va continua acest tratament, chiar daca aceste batai sunt metaforice, ranile provocate fiind in suflet. Si cat de tare poate sa doara sufletul, cum se poate faramita in mii de bucati de fiecare data. Unde ai plecat suflet care candva ai fost atat de frumos si te-am cunoscut doar eu? Ai fost Anemona mea, si asta ar trebuie sa iti spuna multe.
„Incearca sa simti fericirea unei pasari atunci cand este eliberata din colivie. Incearca sa traiesti viata unui fluture, stiind ca ea dureaza numai o zi. Incearca sa treci prin tine emotia omului, cu o secunda inainte de un accident fatal. Avem atat de putine sanse sa traim la intensitate maxima un moment, un sarut, un om, acest moment e posibil numai in prezent. A doua zi pasarea este inapoi in colivie, fluturele e mort si omul e nefericit. Fericirea insasi e temporara, aproape ca nu exista. La ce bun atunci sa nu te bucuri astazi de ea? Uneori ai nevoie de doar un minut, un amarat de minut din viata ta ca sa schimbi totul. Si atunci, foloseste acest minut ca sa explici unui om ca-l iubesti. Sau cel putin ca esti in stare sa tii la el.”