
„La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. Si a zis Dumnezeu: „Sa fie lumina!” Si a fost lumina.”
Asa incepe Geneza din Biblie. Nu vreau sa intru in sfera religioasa, de credinta si cine sau ce a fost primul, daca crezi sau nu si in ce anume. Am vrut doar sa subliniez un aspect, si anume ca dincolo de aspectul religios, exista un mesaj care sa aiba sens pentru toata lumea si anume ca totul incepe cu un cuvant. Lumea a fost creata de Dumnezeu prin rostirea catorva cuvinte. Iar in ziua de azi, in realitatea noastra, o prietenie, o relatie, o fapta, un sentiment, comunicarea, munca, toate au in comun cuvintele, care nu sunt simple vibratii de sunete si litere adunate unele langa altele, ci creaza sensuri si intelesuri ce dau semnificatie realitatii inconjuratoare. Totul porneste de la un simplu “ Buna!”, iar istoria de aici se scrie singura. Fara cuvinte, un gand nu poate deveni niciodata o realitate, nu se poate naste o prietenie, nu se poate infaptui nici o fapta. Atunci, printr-o rationalizare simpla, daca cuvintele si gandurile noastre sunt chiar instrumentele cu care ne cream realitatea, atunci cu siguranta ele sunt cele mai puternice instrumente ale noastre.
Am auzit un proverb romanesc care spune: „Cuvantul doare mai mult decat fapta, iar limba e mult mai ascutita decat sabia”. Si am auzit pe foarte multi spunand cu durere in suflet ca mai bine primeau o palma decat sa primeasca niste cuvinte jignitoare sau dureroase de la oamenii la care tin cel mai mult. Pentru ca aceste cuvinete odata rostite, nu pot fi luate inapoi, ele lasa impregnate in suflet o durere adanca ce nu mai poate fi stearsa oricat bine ai face dupa, caci numai simpla reamintire a ei va aduce intotdeauna un sentiment de durere si gol in suflet. Simpla amintire a copilului batjocorit de colegi, a sotiei jignite de sot, a colegului ridiculizat in fata tuturor, sunt doar cateva exemple in care cuvintele au distrus personalitati si caractere.
Dar tot un proverb romanesc spune ca „vorba dulce mult aduce”. Da, niste simple cuvinte rostite din inima pot sa faca mai mult bine decat niste fapte. Poti exprima o idee si in acelasi timp sa ramai sincer, fara a te minti pe tine sau pe cel cu care vorbesti, dar sa comunici intr-o maniera delicata, blanda, in care sa promovezi calitatile, in care critica sa fie constructiva, fara rautate si triumf rautacios al personalitatii superioare asupra interlocutorului. Pentru ca prin vorbe bune si calde, aprecieri, incurajari, bunatate si tandrete, zambete si ganduri pozitive putem forma oamenii de langa noi, care vor ajunge personalitati marcante ale lumii de maine. Ii putem forma sau ii putem distruge si asta doar prin niste „simple” cuvinte. Totul se rezuma la mesajul pe care il transmiti. Cu ajutorul lor, al cuvintelor, poti ridica un om de la pamant, atunci cand are cel mai mult nevoie de tine, ii poti ridica moralul, ii poti da aripi sa zboare si sa fie optimist si increzator in ziua de maine, sau poti sa dobori din cele mai inalte ceruri chiar si pe cei mai bine ancorati in realitate, il poti supune si injosi, astfel incat sa ii infrangi spiritul.
Cuvintele sunt singura forta cea mai puternica disponibila umanitatii. Putem alege sa folosim aceasta forta constructiv cu cuvinte de incurajare sau distructiv prin cuvinte de ura. Cuvintele au energie si putere, au abilitatea de a ajuta, de a vindeca sau de a rani, de a umili si de a injosi. Asa ca alege cu grija cuvintele care le folosesti, caci ele pot fi sabia care taie sau mana intinsa care ajuta. Pentru ca depinde de noi cum vorbim cu cei de langa noi si ce rol vrem sa jucam.
„Cuvintele au puterea atat sa distruga cat si sa vindece. Cand aceste cuvinte sunt adevar si bunatate pot schimba lumea.”
