Am onoarea sa va salut!

Dar oare ce inseamna aceasta onoare, ce semnificatie mai prezinta in zilele noastre? Pare un cuvant invechit, luat parca din dictionar, uitat de lume si rar folosit. Nu mai stim nici sa salutam, suntem prea mandri incat ne credem superiori pentru a avea un minim de educatie si bun simt. Insa exista o anumita categorie de oameni care cunoaste cu adevarat ce inseamna onoarea si demnitatea, care, pentru ei, salutul nu este o obligatie, ci un semn de respect si demnitate pentru ei insisi inainte de toate. In care, indiferent de rang, statut, grad sau functie, vor saluta intotdeauna omul, si apoi haina, pe care o poarta cu mandrie. In care, indiferent de imprejurare, locatie, eveniment, acestia isi vor saluta in semn de respect superiorul, chiar si printr-o simpla inclinare de cap, iar acestia vor raspunde negresit cu aceeasi stima si respect. Astfel, cu aceasta ocazie, ma adresez tuturor categoriilor de militari, imbracati in uniforma sau civili, pentru care viata in armata nu inseamna doar un job, ci un stil de viata, un fel de a fi pe viata. Pentru a putea intelege cu adevarat mentalitatea si cultura cultivata in acest mediu cu totul aparte, trebuie ca macar pentru o zi sa imbraci uniforma si sa traiesti in mijlocul lor. Odata imbracata uniforma, te confunzi cu ea, incepi sa simti cum te transformi si faci parte dintr-un sistem plin de valori, reguli, disciplina, in care se impletesc sacrificiul, demnitatea, satisfactia, mandria, prestigiul si onoarea de a face ceva maret. Profesia militara nu este una usoara, nu este pentru toata lumea, presupune devotament, munca, sacrificii, juraminte, de aceea cei care fac acest lucru cu placere si inima deschisa traiesc o experienta unica, greu de egalat. Armata nu inseamna doar ce vedem la televizor, adica uniforma, pas de defilare si muzica militara, fanfara si salutul militar cu mana dusa la chipiu, inseamna mult mai mult, inseamna zeci de ore de munca, responsabilitati, restrictii, inseamna sacrificiul tau si al familiei, inseamna totul, pana la sacrificiul suprem. Inseamna deprinderi, tactici si tehnici de supravietuire si convietuire invatate, care te vor insoti toata viata. Totul se executa la comanda, avand un program bine definit, cu reguli clare si bine stabilite, nimic nu este haotic sau lasat la voia intamplarii. De cum intri pe poarta unitatii militare, se deschide o noua lume in fata ta, diferita de tot ceea ce stiai, o lume noua si totusi veche, o lume in care lasi la intrare tot ceea ce stiai din viata de civil si imbracisezi un nou stil de viata. Primul impact este cel lingvistic, vocabularul este unul diferit, cuvinte specifice vietii militare ce trebuiesc insusite rapid, hainele civile sunt inlocuite de tinuta militara, unica, identica, in care te diferentiezi prin gradele militare purtate cu mandrie pe haina, mentalitatea cultivata nu mai este cea a individului, adica fiecare pe piele lui, ci se cultiva spiritul camaraderesc, grija pentru cel de langa tine, in care nimeni nu este lasat in urma, in care toti suntem pentru unul si unul pentru toti. Cele mai frumoase si de durata prietenii sunt cele legate din armata, alaturi de camarazii cu care ai impartit o conserva si o bucata de paine, aceasi camera si baie, cu care ai petrecut cea mai mare parte a timpului. Sunt prietenii care trec testul timpului si stii ca oricand te poti baza pe camarazii tai. Ai ascultat vreodata un veteran cum povesteste cu lacrimi in ochi despre ce a insemnat armata pentru el? Cum retraieste acele vremuri dragi lui, si ar da timpul inapoi pentru a mai trait o zi din viata de militar? Sunt atatea povesti spuse si scrise despre armata, despre viata de militar, cu o melancolie surda in voce a vremurilor trecute, a caracterelor puternice faurite. Odata devenit militar, esti pe viata, nu doar cat porti uniforma pe tine si grade in piept, esti non stop, porti tara in suflet, camarazii alaturi, principii si valori de nezdruncinat.