Ignoranta NU este fericire!

Este ignoranta sau nepasarea cu adevarat fericire? Sau nu? Nu? Sau uneori? Cand ignoranta este un atu, o binecuvantare, sau cand se pune in calea descoperirii, a dezvoltatii personale si interumane? Cand cunoasterea si informatia este putere sau devine o boala?
Am ajuns sa fim nepasatori si ignoranti cu tot ce se intampla in jurul nostru, si nimeni sau nimic nu ne mai surprinde. A devenit “normal” ca la stirile de la ora 5 sa vedem foarte multe accidente rutiere cu victime, ca scandalurile in familie se termina in crime din pasiune, violuri acum se intampla de la copii de clase primare pana la femei in etate, cazuri care mai de care mai socante si oripilante, care nici nu ne mai socheaza, si nu mai este o noutate nici sa-ti surprinzi copilul fumand sau experimentand o iarba la coltul blocului. Toate au devenit o normalitate a vremurilor in care traim, gasim diverse scuze si pretexte, putine lucruri ne mai ating, putine lucruri ne mai indupleca, si mai putine lucruri ne determina sa luam atitudine. De aceea nu se mai incearca nimic in a schimba sau corecta aceasta situatie. Ne punem “ochelarii de cal” si mergem mai departe. Dar oare de ce ajungem sa fim indiferenti? De ce ajungem sa nu ne mai pese de cei de langa noi? Credem oare ca este mai comod sa ne prefacem ca nimic nu ne poate atinge, ca este mai facil sa traim sperand ca nu vom ajunge niciodata sa simtim durerea, ca nu vom cadea niciodata in randul celor suferinzi, ca ne protejam cumva de lumea inconjuratoare? Este cu mult mai simplu sa credem ca suntem invincibili si nemuritori.
Dar hai sa vedem cand ignoranta nu este buna.
Daca, spre exemplu, suferi de o boala de care nu stii, pentru ca nu ai detectat-o inca, deoarece ai ignorat semnele, sau ti-a fost frica sa faci un control de rutina ca sa nu descoperi ceva, sau ai fost prea sigur pe tine ca totul e bine si nu are ce sa ti se intample, ai vrea totusi sa stii din timp pentru a o putea trata usor? Intr-adevar, o astfel de veste te pune la incercare, iti da stari de neliniste si agitatie, nopti nedormite si mii de ganduri, dar cum informatia este putere, ai puterea de a te documenta, de a schimba stilul de viata, de a preveni ceva mai grav, decat sa stai intr-o nepasare totala si sa astepti ca totul sa fie bine.
Ignoranta nu este buna nici la munca, pentru ca atunci cand muncesti fara sa iti pese, doar pentru ca trebuie, cand tratezi totul cu indiferenta, se va intampla sa gresesti, si uneori aceste greseli pot fi grave, sa “coste”. Nu a zis nimeni sa iei cu tine acasa problemele de la munca, sa te consumi sau sa fii un obsedat de munca, dar macar minimul de a-ti face treaba bine.
Si cea mai rea este indiferenta in relatia cu cei dragi, cu familia, cu prietenii apropiati, de cuplu, pentru ca opusul dragostei nu este ura, ci indiferenta. Indiferenta ucide! Indiferenta ucide sufletul celui care ajunge sa fie nepasator, sa nu mai simta nimic, dar si sufletul celui care indrazneste sa isi strige suferinta. Pentru ca indiferenta fata de oamenii de langa tine produce in timp o ruptura, indeparteaza oamenii, si atunci nu suntem decat niste roboti, fara suflet, fara conceptul de sentimente si suflet.
Exista si situatii cand ignoranta este buna. Poti ignora rautatile, comentariile acide, oamenii falsi, barfa, poti alege ce anume sa pui la suflet, ce sa lasi sa te afecteze si ce nu.
„Indiferenta celorlati sau indiferenta in iubire, ne pot duce intr-o stare in care ajungem sa devenim indiferenti si fata de noi insine. Ne doare indiferenta celorlalti fata de noi, mai ales atunci cand vorbim de persoane apropiate. Multa vreme am crezut ca ar trebui sa ma tem de oameni care iti vor raul, de prieteni care pot trada, de sentimente care pot provoca durere, de gesturi tandre care pot parea ridicole… Nu eram pregatit sa pricep ca indiferenta poate fi mult mai traumatizanta si demoralizanta decat toate acestea.”