Iubirea apare cand nu te astepti!

Him: Cred că noi, oamenii, suntem programați genetic să iubim, indiferent câte dezamăgiri ne-au fost date de viață. Iubirea renaște mereu, încăpățânată, chiar și atunci când credem că nu mai avem putere pentru ea.
Într-o noapte de mai, cu ceva timp în urmă, am avut norocul să întâlnesc pe cineva. Și de atunci sunt convins că am întâlnit marea iubire, sufletul pereche. La început a fost o prietenie — dar una rară, curată — în care ne spuneam tot, ca și cum ne-am fi cunoscut din copilărie. N-am mai întâlnit pe nimeni cu care să vorbesc și să mă port cu o asemenea lejeritate și sinceritate debordantă. Vorbeam fără oprire, ca doi nebuni frumoși, iar lumea din jur dispărea complet.
Pe nesimțite, aproape inevitabil, între noi s-a strecurat iubirea. A fost cel mai frumos sentiment pe care l-am trăit vreodată, unul pe care nu-l cunoscusem cu adevărat până atunci. Să numeri orele și minutele până la următoarea întâlnire, știind că o vei lua în brațe și că îți va umple sufletul — cred că aceasta este cea mai frumoasă așteptare pe care o poate trăi un om.
Dar, ca orice lucru frumos, și acesta a avut un sfârșit. Am dat dovadă de o imaturitate la care nu m-aș fi așteptat niciodată. M-am speriat… și am greșit. Grav. Nu pot fi supărat pe ea pentru că a plecat. Ea a oferit tot ce avea pentru această dragoste. Eu sunt singurul vinovat.
O voi purta în minte și în suflet toată viața. Și, chiar dacă nu credeam în asemenea lucruri, ea a fost marea mea iubire. Regret toate prostiile făcute, dar cel mai mult regret că nu i-am arătat cât de mult o iubesc. Pentru că iubirea a fost acolo — însă ea nu va ști și poate nu va crede niciodată asta.
Acum suntem doi străini care împart aceleași amintiri. Și pentru că țin la ea, o las în pace, așa cum își dorește. Poate părea o poveste tristă, dar eu nu o văd astfel. Pentru că s-a născut din iubire — cel mai frumos sentiment pe care l-am cunoscut vreodată.
Pentru asta îi sunt recunoscător. Și îi mulțumesc.
O voi iubi mereu. Iar acest lucru, paradoxal, mă face fericit.
„Ai fost tot ce mi-am dorit
Ai fost chiar mai mult de atât
Ai fost marea mea iubire
Îți doresc doar fericire.„

Me: Daca as putea alege un singur cuvant pentru ce a insemnat totul intre noi, ce se intampla, as alege cuvantul artific. Pentru ca in mare masura, tot ce s-a intamplat intre noi se aseamana foarte bine cu ceea ce se intampla atunci cand iei un artific in mana si il aprinzi. La inceput nu te astepti la mare lucru, vezi un obiect mic si te intrebi ce e atata agitatie pentru el, caci nu te impresioneaza cu nimic prin forma lui. Apoi il aprinzi si privesti mirat cum, intr-un timp foarte scurt, artificul se aprinde creand o lumina puternica si calda, frumoasa, atragatoare, un miraj ce te poarta departe. Vezi cum apar mici stelute sclipitoare, colorate, zgomotoase, si abia atunci intelegi cu adevarat de ce toata lumea indrageste arficiile, pentru ca este ceva magnific ce nu poate si usor descris in cuvinte, si doar trait cu toate simturile. Asa e artificul, arde pasional, repede, vrand sa arate cat mai mult in cel mai scurt timp posibil, vrand sa ramana vesnic impregnat pe retina, hipocampus (partea aia din creier care este responsabila pentru amintirile noastre si pe care nu o mai putem sterge)  si inima. Si arde, cu o putere de nabanuit intr-un obiect atat de mic, si mare este mirarea unde incape atata energie, caci micul obiect nu este decat o alcatuire de substante chimice bine unite, ce impreuna pot provoca o mare explozie, de o frumusete incontestabila. Insa de indata ce se apropie de sfarsit, caci pana la urma artificul este mic, nu poate tine o vesnicie, ca toate lucrurile frumoase si bune, nu sunt menite sa dureze, se stinge incet si flacara, si ultima licarire, ultima steluta colorata care iti lumina si bucura sufletul, ramanand in urma doar un fum inecacios, si o amintire dulce amaruie al unui moment magic de poveste. Ceea ce iti ofera emotie, suspans, dorinta, pasiune, fiori, risc, incantare, nu iti poate oferi si siguranta, sprijin, nu pe termen lung. Unele lucruri sunt menite sa fie de scurta durata, dar memorabile, alte sunt de drum lung, un sprijin la batranete. Ramai un artific al unei primaveri fierbinti.