Un ultim „Adio!”

Azi ai fost iar tu, am fost iar eu,
Acelasi soare si Dumnezeu,
Aceeasi masina, ca la inceput,
Emotii, sentimente de necrezut.

A fost ceva totusi putin diferit,
Poate oboseala, de am amutit,
Poate eu m-am schimbat prea mult,
Fata ce a fost candva muri demult.

Sau poate timpul a pecetluit
O inima candva ranita in asfintit.
A disparut urma ultimei lacrimi,
Si durerea acestei ranite inimi.

Am vrut sa dispara odata dragostea,
Sa pleci din inima si tu cu ea,
Am vrut sa iei cu tine durerea,
Amintirile cand plangeam aievea.

Cu gandul la tine pana dimineata
Adormeam pe perna inlacrimata,
Ma miram cum un om asa bun
Putea fi in acelasi timp mare nebun.

Pe obraz a ramas o muta durere,
Si un ultim Adio cu ultima putere
Azi te las in urma, nu ma mai opresc,
Dar stii ca tot binele tie ti-l doresc.

As fi vrut sa fie cum a fost candva,
O iubire imensa, nimeni nu-i rezista,
As fi vrut odata sa mai putem fi noi,
Inimile insa sangereaza din acel razboi.