Tacerea NU este un raspuns

Am fost invatati ca tacerea este in sine un raspuns. Ca e mai bine sa nu zici nimic decat sa superi sau sa pari vulnerabil. Dar acest lucru nu poate fi mai fals si mai gresit de atat. Da, e bine sa taci cand nu ai nimic bun de zis despre un om sau o situatie. E bine sa taci cand nu esti informat intr-un anumit subiect despre care se vorbeste, si decat sa zici o prostie, mai bine asculti si inveti. E bine sa taci cand esti nervos si suparat, si mai bine astepti sa te calmezi, pentru a analiza si discuta la rece o situatie. Doar atunci tacerea denota inteligenta. In rest, nu ai nici un motiv. Daca taci, nu esti bagat in seama. Ca un copil mic, care daca nu tipa de foame, nu primeste mancare. Trebuie sa vorbesti tare si clar, sa te faci auzit, sa rupi tacerea care rabufneste in tine muta. Si numai tu poti face asta. Nimeni nu va veni sa zica in locul tau sau sa iti ia apararea. Tacerea nu este o virtute, nici o mare arta a conversatiei. Nu e o caracteristica “de aur” a omului profund. De cele mai multe ori, tacerea e doar o expresie a lasitatii, a neasumarii unor fapte sau frica de a vorbi deschis sau a cere ceva, un drept cuvenit sau chiar ajutor. De cele mai multe ori oamenii tacuti sunt considerati pasivi. Daca tac cand li se da prea mult de munca, inseamna ca pot duce, si ajung sa primeasca mai mult si mai mult, pana se epuizeaza. Si tac si le fac. Ca nu stiu altceva. Sa nu care cumva sa spuna STOP, pentru ca atunci e vulnerabil, e slab, nu mai poate si e usor de inlocuit. E privit cu alti ochi. De cate ori ati vrut sa spuneti ceva cuiva si nu ati putut? V-ati pregatit un intreg discurs in cap, pe care l-ati repetat de nenumarate ori, si v-a impresionat la lacrimi de bun ce era. Ati fi mutat muntii cu el si regii ar fi venit sa se inchine la picioarele voastre. Dar cand sa deschideti gura, s-au invalmasit 2-3 cuvinte amarate, fara noima intre ele, vi s-a pus un nod in gat si v-ati inrosit din cap pana-n picioare. Ne este frica sa vorbim atunci cand este nevoie sa ne luam apararea. Ne este frica sa ne sustinem punctul de vedere sa nu intram in conflicte. Nu ne place contradictoriul. Sau sa ni se prezinte o alta alternativa. Tacerea nu mai este de mult un atuu, a devenit un impediment in relatiile umane si sociale. Este piedica pusa de noi in calea fericirii noastre si nu permite celor din jur sa ne cunoasca mai bine. Tacerea este o bariera in calea eliberarii noastre si numai noi o putem rupe. Astfel o sa fim mai liberi, mai descatusati si mai fericiti.