
Se intampla rar sa te loveasca acel moment de claritate, de pura sinceritate cu tine insuti, astfel incat sa realizezi cat de prost si imbecil esti. Si o spun fara pic de rautate, fara ascunzisuri si ocolisuri, dar de o realitate izbitor de cruda. Atunci cand realizezi ca tu insuti esti vinovat pentru deciziile pe care le iei, pentru viata pe care o traiesti, pentru ce faci sau mai bine zis ce nu faci ca sa iti fie bine. Tu singur iti pui piedici in calea fericirii, tu singur te tii in frau si nu te lasi sa inaintezi. Pentru ca este simplu: tu singur esti vinovat pentru tot ceea ce ti se intampla. TU singur esti vinovat pentru faptul ca astepti ca ceilalti sa te remarce si sa te aprecize, in loc sa iti ceri drepturile si meritele. TU singur esti vinovat ca astepti de la ceilalti sa stie ce simti, ce gandesti, ce vrei, fara a le spune clar acest lucru. TU singur esti vinovat cand te afli intr-o groapa si astepti mana salvatoare, in loc sa cauti singur o iesire. TU singur esti vinovat ca te lasi calcat in picioare si inghiti toate prostiile, in loc sa te impui si sa ceri respect. TU singur esti vinovat cand iti traiesti viata dupa cum vor si cred ceilalti ca este mai bine si tot nu ii vei multumi, in loc sa o traiesti pentru tine fara a avea regret si chiar sa lasi in urma o poveste. Numai TU esti de vina pentru ceea ce permiti sa ti se intample in viata si numai TU iti poti schimba viata.
“Cand reusim, ne asumam toate meritele. Cand ratam, dam vina pe destin.”
