Fiecare are Dumnezeu lui

Deja am starnit controverse. Bun. Macar am captat atentia. Aici nu voi face ora de religie, nu ma intereseaza in cine/ce crezi, daca crezi, daca iti faci cruce cand treci pe langa biserica sau daca inviti popa in casa. Sau crezi in Zeul Soare sau nu crezi in nimic si muncesti duminica. Consider ca de partea religioasa intai se ocupa parintii, biserica si scoala, de aceea se spune ca despre politica, religie si viata amoroasa nu se discuta cu prietenii. Pentru ca inevitabil ajungi la controverse, contradictorii, certuri. Parea mea e ca fiecare e liber sa faca ce vrea, sa creada in cine vrea, sa fie cum vrea, si nu avem dreptul sa judecam sau sa impunem cuiva crezul nostru. Indiferent oricarei opinii, nimeni nu va accepta fortat ceea ce ii spui tu si nu va sta lipit de usa bisericii ca vrei tu. Nu inseamna ca nu crede in cineva/ceva acolo sus daca nu face crucea pana in pamant sau nu se face vazut de toti enoriasii cand imparte haine si mancare. Avem dreptul sa alegem ce vrem sa credem si in cine, sa facem fapte bune pentru sufletul nostru fara a le atribui cuiva sau a face reclama, avem dreptul sa fim respectati pentru parerile si crezurile noastre, fara a fi judecati si ridiculizati. Pentru ca credinta vine din suflet, asa cum o simtim, si nu trebuie aratata sau laudata.
“Omul religios incepe cu credinta in Dumnezeu, iar omul de stiinta sfarseste cu credinta in Dumnezeu.”