Povestea unei papusi de carpa (ME after You)

Povestea papusii din carpa incepe acum multi ani, intr-o noapte friguroasa, intr-un garaj vechi, unde un batranel, la lumina unei lumanari aproape topite, incerca sa ofere nepoatei un cadou. Neavand prea multi bani, si nici prea multa pricepere, incerca sa fie creativ, asa ca aduna ce gasi prin casa pentru a face o papusa: carpe, nasturi, un ac si ata si ce mai putu gasi ca sa o umple. Asa cum se pricepu el mai bine, reusi sa confectioneze o papusica mica. Nu era ea prea frumoasa cu atatea cusaturi si carpeli, dar era facuta cu dragoste si era tot ce putu oferi. Nepoata fu foarte fericita si o iubea foarte mult, o vedea cea mai frumoasa din lume si nu ii gasea nici un defect. Chiar ii pusese si numele de BabyDoll, pentru ca era mica ca ea, si de atunci erau cele mai bune prietene, de nedespartit. Zilele treceau, si cele doua erau tot timpul impreuna. Fetita avea cu cine se juca, iar Baby era cea mai fericita papusa din lume, deoarece nu se simtea ca o carpa inutila si aruncata, asa cum era materialul din care era facuta, ci avea un scop, si se simtea iubita, apreciata, dorita. Ii placeau imbratisarile, ceaiurile lungi la masuta cu stapana ei, somnul in bratele calde ale nepoatei, plimbarile in buzunarul rochitei. Se simtea implinita, iar timpul parca nu se misca cand erau impreuna, vroiau sa ramana inghetate in acele momente, sa nu treaca niciodata. Pe zi ce trece, ceva crestea in ea, simtea o caldura cum ii cuprinde corpul si o incazeste, fata ii era luminata si zambea continuu, iar cand o vedea pe nepotica, aceea caldura era din ce in ce mai puternica, iar in suflet simtea cum bate ceva. Nu pricepea ce este, ce se intampla cu ea, dar se gandi ca nu poate fi de rau, caci aceea caldura ii oferea pace, liniste, si se simtea in siguranta. Se gandi ca asa trebuie sa simta oamenii cand iubesc, ca asta trebuie sa insemne iubirea, nu avea cum sa fie altceva aceasta caldura din piept. Zilnic, iubirea crestea, iar in curand Baby avea o inima mare cat ea, încât ii era frica sa nu explodeze, sa dea pe afara și sa o piarda, dar nu ii era frica sa aibă o inima în piept, caci asa se simtea om, ba chiar mai mult, simtea ca are super puteri. Asa e cand iubesti, iti cresc aripi si simti ca zbori, iar nimic in jurul tau nu mai conteaza, iar daca trebuia sa se sacrifice pentru fata, o facea cu drag. Dar, cum totul are un final, anii trecura si fetita crestea, incepand sa se joace din ce in ce mai putin cu Baby, pana cand intr-o zi nu se mai juca deloc. O puse intr-un colt si o uita acolo. Dar Baby nu o putu uita pe prietena ei, nu putu sa uite toate zilele impreuna, cand se jucau sau se imbratisau, cand erau doar ele doua si atat. Pentru ca universul lui Baby se invartea in jurul fetei, si nu exista viata dupa ea. Si cum statea acolo intr-un colt, privind cum prietena ei isi vedea de viata si a uitat de ea, nici macar o vorba sau o privire nu ii arunca, in Baby se petrecea ceva, opus a ceea ce a simtit pana acum. Aceea caldura care pana acum ardea, incepea sa se stinga incet, pana la racire, iar bataile din piept nu se mai auzeau. Deodata, chipul luminos, incepu sa se intunece, sa nu mai zambeasca, iar o lacrima i se scurse pe fata. Baby nu stiu ce inseamna aceea durere, daca avea sa se intample ceva rau cu ea, si se intreba de ce o doare atat. Ca niciodata, se simti doar o carpa, inutila, asa cum fu la inceput, aruncata, inainte ca bunicul sa ii dea un scop in viata. Se gandi ca asta simt oamenii cand au inima franta, si nu stia daca poti muri din asa ceva, dar oricum nu ii mai pasa, pentru ca simti ca muri oricum pe interior. Baby nu stia in ce sa mai creada sau in cine, dar auzise de la fata ca exista cineva acolo sus, care, daca ii spui dorinta ta cea mai mare, poate te va asculta si ti-o va indeplini. Asa ca se uita in sus si cu mana la piept si o ultima suflare, isi puse o dorinta: isi da inima si viata ei ca fata, prietena sa umana, sa fie fericita si niciodata sa nu simta durerea, asa cum o simti ea. Si daca ar fi cu putinta, desi stie ca nu se va mai juca cu ea, sa o vegheze sa ii fie mereu alaturi. BabyDoll se stinse. A redevenit o simpla jucarie, inutila, ce sta si azi intr-un colt, aruncata cu celelate jucării. Dar inima ei, umana, in ultima ei sclipire de magie, se ridica pe cer si se transforma intr-o superba stea, ce vegheaza asupra fetei sale, purtandu-i noroc in toate si ferind-o de tristete. Baby nu va permite niciodata ca inima fetei sa se stinga cum se stinse si a ei. Pentru ca asta inseamna iubirea neconditionata si adevarata: sa pui pe altcineva mai presus de tine.
” Tu nu vei sti cat te-am iubit si nici nu cred ca ar mai avea rost. Ramai ce esti, un vis zdrobit, o dragoste ranita fara rost. Ca marea ce si-alinta tarmul, cu valul frant in roca ei milenara, te-am mangaiat veghindu-ti somnul, ca pe-o clepsidra sfanta siderala. Tu nu vei sti, eu nu iti voi spune, iubirii mele sa ii dai nume. Te caut ratacind prin lume.”