Am fost invatata de mica sa fiu politicoasa. Nu raspundeam urat, ii respectam pe cei mai in varsta, nu spuneam lucruri nepotrivite, respectam casa si lucrurile altuia, nu spuneam chiar orice imi trecea prin cap, aveam grija sa nu ranesc pe altii prin cuvinte sau comportament nepotrivit, incercam pe oricat posibil sa fiu corecta fata de cei din jur si sa ma gandesc la consecintele actiunilor mele. Asa sunt si acum si consider ca trebuie sa traim cu totii in liniste, sa ne intelegem unii cu altii, iar modul de a face asta este politetea si bunul simt in orice intreprindem.
Bunul-simt, buna-cuviinta si comportamentul civilizat in societate nu pot fi separate de moralitate, caci o conduita frumoasa este si morala, si ceea ce este moral este frumos, iar politetea ii adauga distinctie si eleganta. In mod frecvent se foloseste termenul de politete, „moneda de schimb” a relatiilor zilnice in toate imprejurarile, ce ar trebui sa cuprinda majoritatea regulilor simple de comportament in societate. Nu se poate trai in societate fara politete. Esenta politetii consta in grija pe care trebuie sa o avem, prin spusele si faptele noastre, fata de oamenii din jur. Bunul-simt presupune respectarea personalitatii si muncii altuia, respectul pentru om si omenia lui, pentru adevar, modestie, discretie, corectitudine si ingaduinta, disciplina liber consimtita.
Puteam sa jur ca sunt cel putin cateva reguli de bun simt pe care toata lumea le stie. Si le si aplica. Nu chestii sofisticate, nu de un bun simt extraordinar, banalitati. Alea simple cu pusul mainii la gura cand stranuti sau tusesti sau casti. Sau sa saluti cand intri undeva. Sau alea in care iti asumi consecintele sau faci ce e corect si etic si moral. Insa in zilele noastre exista povesti cu “a fost odata bun simt si politete”, in care cuvantul etica si morala sunt niste notiuni arhaice, demult uitate, si le mai gasim explicatia in DEX. Cu certitudine, aparitia unor astfel de randuri, alarmante prin esenta lor, se adreseaza celor tineri, generatiei de azi si de maine si a viitorului acestei tari , acelor tineri pentru care sintagma “cei sapte ani de acasa” nu mai reprezinta nimic, asta ca nu spun ca ea nici nu mai exista! Ne degradam ca societate pe zi ce trece, uitam ce-am fost, ignoram ce putem fi, tinerii nu stiu, iar cei batrani uita sa-i invete ori poate nu mai stiu sa-i invete. Tineri care nu mai au reguli, nu stiu sa se comporte, fug de responsabilitati si munca, le e frica sa isi asume actiuni si consecinte, nu stiu ce e etica in munca si corectitudinea, bune maniere si educatie, tineri care cred ca li se cuvine totul dar nu fac nimic. Tineri care nu au curajul de a infrunta situatii cu demnitate, ci mai degraba fug, tineri inconstienti si rasfatati care asteapta totul si fug cand dau de greu. Draga tineret: TREZESTE-TE! MATURIZEAZA-TE! Comporta-te ca adultul care vrei sa fii.
Respectarea legilor statului este obligatorie, a legilor bunei-cuviinte este voluntara, dar „ceea ce nu opreste legea opreste buna cuviinta”.
Franturi dintr-un suflet ratacit 