
Cam asa suna o zicala cunoscuta in lumea intreaga, si de multe ori isi gaseste utilitatea chiar si in zilele noastre. Fie ca credem sau nu in destin, sau intr-o existenta superioara noua care ne ghideaza viata, se intampla ca de multe ori, chiar daca avem liber arbitrul, sa nu iasa lucrurile asa cum am dori. Omul este prin fire conceput sa viseze, sa planifice, sa se vada departe, asa ca alcatuieste in mintea lui planuri intregi pe care le si vede puse in practica, stie chiar si ce va face la momentul x si cum va reactiona intr-o anumita situatie. Si omul planuieste si tot planuieste, dar de cele mai multe ori planurile nu ies, sau nu atunci cand se asteapta. Pentru ca de multe ori, nu tot ceea ce facem depinde in mare masura de noi, suntem constransi de alti factori externi de care depindem. Si cu toate astea, indiferent de piedici, omul va continua sa viseze si sa planuiasca, pentru ca ii sta in fire si nu se da batut. Si daca tot e sa radem, sa radem cu totii ca viata e scurta si merita traita razand.
