Nu ti se cuvine totul

Si la asta nu ma refer la faptul ca nu ti se cuvine telefonul pe care l-ai cumparat, masina pentru care ai muncit, cariera pentru care ai tras tare ani de zile. Acestea le ai ca urmare a actiunilor pe care le-ai facut si a unui efort depus, este rezultatul muncii tale si rasplata care ti-o oferi. Ma refer la acel “Mi se cuvine” care apare cel mai mult in relatia cu ceilalti si cu viata. Asteptam de la familie, prieteni, cei din jur sa ne ofere tot ce dorim, cand ne dorim, fara a ne intreba daca este posibil sau daca chiar meritam. Am observant din ce in ce mai mult oameni care cred ca li se cuvine totul. Probabil asa au fost crescuti, li s-a oferit totul pe tava inca din copilarie, in cadrul familiei, fara a depune vreun efort sau a munci vreo clipa pentru acel lucru, si ca atare considera ca au dreptul la orice de la oricine. Au luat de drept ca totul le este cuvenit si nu trebuie sa faca nimic pentru asta, si astfel nu au gandit mai departe la consecinte, la sentimentele celorlalti, la eforturile depuse. Nu au primit in viata lor un refuz. Iar atunci cand cer si sunt refuzati, starea li se schimba, suparandu-se ca nu primesc ceea ce au cerut, avand de fapt pretentia ca celalalt TREBUIE sa-i ofere ce vrea, ca i se cuvine. Vad din ce in mai mai multi copii care nu mai sunt capabili de empatie si compasiune fata de semenii lor. Daca se intampla ca un coleg de clasa sa fie defavorizat, pur si simplu sunt indiferenti sau chiar il umilesc mai mult, ca doar ei sunt superiori si li se cuvine. Nu mai au bunatatea de a imparti un covrig sau a imprumuta un pix. Ba chiar cer parintilor telefoanele aparute cu 2 saptamani in urma, ca restul de colegi au si sunt in urma. Si ce este mai trist este ca acesti parinti sunt cei care le incurajeaza comportamentul. Chiar ei spun ca isi permit acele lucruri si de ce sa nu le aiba, ce daca ceilalti copii nu au. Ne aratam valoarea noastra prin valoarea lucrurilor pe care le avem, si nu o mai facem prin bun simt, modestie si educatie. In unele relatii, unii parteneri nu vad ceea ce li se ofera deja, pentru ca este prea preocupat sa aiba asteptarea sa i se ofere mai mult din ceea ce vrea, fara a-si asuma responsabilitatea pentru propria schimbare. Ei iau de bun ceea ce primesc, li se cuvine sa fie tinuti in puf si se gandesc ca e normal, li se cuvine; de aici si lipsa de recunostinta si pretentiile ce urmeaza. Nu se gandesc ca partenerul ar trebui sa primeasca acelasi tratament si ca la randul sau ar trebui si el tinut in puf. Chiar si in relatiile cu prietenii, nu poti cere la infinit sa ti se faca, sa ti se ofere, daca la randul tau nu vei oferi si face. Trebuie si tu deasemeni sa fii atunci cand e nevoie de tine, sa oferi un sprijin, sa ajuti cand ti se cere. Nu totul se invarte in jurul lucrurilor materiale. Cand constientizezi ca ceilalti, indiferent de natura relatiei tale cu ei, nu sunt obligati sa-ti dea tot ce vrei si sa danseze dupa placul tau, atunci realizezi ca nu ti se cuvine nimic si inveti sa te bucuri de ceea ce primesti. Nu mai cresteti copii egoisti si nu le mai gadilati ego-urile. Face-ti oameni din ei, aratandu-le ce este modestia.
“Se zice ca modestia este o virtute rara si importanta. Dintotdeauna modestia si ratiunea au facut echipa buna, rezultand cu gratie un caracter demn de luat in seama.”