Inima, de ce esti atat de proasta?

Inima, de ce esti proasta? Uiti tot raul facut vreodata si vrei ce nu se poate. Nu intelegi ca nu poti avea totul in viata? Uiti ca ai fost fripta si arsa si mergi pe acelasi drum iar si iar, sperand poate ca acum va fi mai bine. Esti curajoasa, poate mai mult ca mine, incerci mereu, insa tu nu stii ca noi doua venim la pachet, iar tu asa nebuna cum esti iubesti fara sa te mai gandesti, insa ceea care plateste sunt eu. Inima, nu te arata cand iti e greu, nu lasa lacrimile sa imi spele fata, nu te rupe in bucati din cauza oamenilor rai, ai grija si fii atenta, deja cunosti toate semnalele ce vin spre tine. Fii curajoasa, fii blanda, dar si de piatra, nu te mai lasa pacalita de cine nu trebuie, invata! Invata inima sa spui NU, invata sa fii desteapta, invata ca dragostea este o hoata ce fura tot, insasi esenta ta, puterile tale. Invata sa distingi un bun mincinos, care azi te vrajeste, iar maine te raneste, care azi te face sa visezi, iar maine sa oftezi. Inima proasta, pui suflet la oricine si orice, fara sa ma-ntrebi si pe mine. De ce inima esti asa proasta si lasi pe oricine sa ne intre in viata, in lumea noastra? Tu esti de vina ca pui prea multa patima in tot ce faci. Inima, de ce inca suspini dupa cineva care te otravi cu venin? Inima de ce tot speri ca se va schimba, ca va deveni bun, de ce inca iti pasa de cel ce te-a executat de fiecare data? De ce inca bati pentru el, de ce mentii flacara inca vie? Tu esti de vina inima, iar acum ai invatat sa minti, sa spui ca esti bine, ca nu ai nimic atunci cand esti ranita. Stii ca nu va fi la fel, nu are cum si oricum nu merita. De ce il tot ierti, de ce nu il uiti, de ce nu te potolesti, de ce nu permiti ranii sa se vindece, sa lasi uitarii o cicatrice? Cum poti uita asa usor toate minciunile, dezamagirile, ranile produse, cum poti uita tot raul facut, toate lacrimile varsate, de cate ori inima iti sangera din cauza cuvintelor lui? De ai putea tu inima sa vorbesti, sa povestesti, sa spui tot ce ai simtit si cum ai murit, ce se ascunde in tine nimeni nu stie, tii bine ascuns si te arati viteaza. Plangi, dar arati un zambet, mori incet, dar te tii tare, nu vrei sa vada nimeni, sa stie cat ai fost de ranita. De unde atata putere inima sa te ridici mereu, ca pasarea Phoenix, sa o iei de la capat de cate ori e nevoie? Pe tine cine te bandajeaza cand sangerezi, cine are grija de tine cand suferi, cine iti sterge ochii cand iti sunt tristi, nu stiu cum de mai rezisti. Inima, cine are grija de tine cand tu nu o faci? Inima, nu mai fii atat de bleaga, nu mai iubii asa usor oamenii, caci in final ei pleaca, si tu ramai a nimanui.
„Inima proasta, iara iubesti?
Stand in frig, sentimente sa cersesti?
Plansa si ranita, in ochi sa ma privesti!
Ti-am spus dinainte, nu te du, gresesti
Dar esti incapatanata si acum platesti!
Esti mult prea buna cu ei, nu gandesti?
De singuratate din nou te feresti
Si uite asa ma dezamagesti
Inima proasta, de ce iubesti?”