Dezamagire

Azi imi batu la usa iar dezamagirea,
Desi nu am vrut, i-am simtit sosirea.
Oamenii promit cat in luna si-n stele
Vorbele’s goale, ranesc urechile mele.

Oamenii sunt fiinte tare periculoase
Stau langa tine cat timp trag foloase.
Pe fata iti spun vorbe dulci, de iubire,
Iar pe la spate aduc insulte si jignire.

Am obosit sa traiesc in minciuna,
Cuvintele tale in gol acum imi suna.
Odata ce increderea pe veci a disparut,
Intre noi acu e un impenetrabil scut.

Nu poti pretinde ca nimic rau nu ai vrut,
Cand faptele tale doar cicatrici au facut.
Degeaba rostesti frumoase juraminte,
Unor inimi amortite, de dureri impietrite.

Degeaba pretinzi ca din greseli ai invatat,
Ca de azi esti alt om, mai bun, schimbat,
Cum am spus mereu, faptele vorbesc,
Nu poti rani un om si s-arunci un „te iubesc!”.

Promiti ca dorinta ai sa mi-o respecti,
Ca o sa ma lasi in pace, c-ai sa incetezi,
Dar nu te poti abtine. Cu rugi omenesti,
Esti egoist! In final tu faci tot ce iti doresti.

Traiesti in trecut, te hranesti cu amintiri,
Ale unei vieti demult apuse, niste simtiri,
Adevarul e ca totul a murit. Tu ai distrus
Acele vremuri magnifice, de mult au apus.

Timpul regretelor de mult s-a dus,
Ce a fost de zis, cu timpul ne-am tot spus.
Am obosit sa batem pasul pe loc,
La infinit, de parca viata e un joc.

Asa ca te rog pentru ultima si a mia oara,
Nu lasa si ultima farama de respect sa moara.
Sa pastram vie amintirea unui trecut tumultuos,
Sa privim in fata la un viitor bun si frumos.