Demisionez din functia de ADULT

Ne grabim inca din copilarie asa de tare sa crestem, sa ne maturizam, sa ne luam viata in proprile maini incat nu observam cat de repede trece copilaria pe langa noi, cei mai frumosi si simpli ani. Ne dorim atat de mult sa devenim adulti, sa fim si noi in randul celor mari, sa facem lucruri pe care le fac doar ei si care noua ni se par acum atat de frumoase. Ne imaginam ca totul va fi mai usor, ca vom fi independenti si liberi, ca nu trebuie sa mai facem nimic. Renuntam prea usor la dreptul nostru de a fi copii. Ni se pare o povara sa invatam, sa mergem la scoala, nu mai suntem de jocuri, parca sunt niste copilarisme. Incercam sa ne purtam mai maturi decat ne cere varsta, incercam sa intram in randul celor mari. La ce ne trebuie sa ne jucam? Nu’s de noi. Cu siguranta a fi adult e cea mai tare meserie. E cool sa iti faci griji de responsabilitatile care te asteapta la munca, de banii care ii aduci acasa, de necesarele care trebuie sa le oferi copilului, de curatenia casei si mancarea ce o pui pe masa. Lasam joaca de placere pe munca nebuna de dimineata pana seara, pe ritmul de viata haotic in care traim, in care stresul iti e dusmanul pe care nu-l poti dobori. Lasam jucariile pe care ni le cumparau parintii, jocurile si placerile copilaresti pe grijile si socotelile de om mare. Trecem rapid de la inocenta si bunatate, sa aflam de lucrurile rele din jurul nostru. Aflam despre razboaie, copii abuzati, oameni care mor de foame, divorturi, droguri, prostitutie, politicieni, ura si multe altele. Ne maturizam prea mult si prea repede si nici nu mai stim cand ne-am facut mari. Aflam tarziu ca viata nu are buton de pauza sau de replay, ca nu exista o masina a timpului pe care o poti folosi si intoarce la copilarie, viata doar merge inainte asa ca cel mai cugetat ar fi sa nu o grabim. Sa ne bucuram de fiecare clipa, de fiecare etapa pe care o intampinam, pentru ca categoric nu ne vom mai intalni cu ea. Ne vom satura sa fim adulti. Vom vrea macar 5 minute sa lasam totul in urma si doar sa ne distram, sa copilarim, sa radem cu lacrimi, sa ne jucam. Da sa ne jucam ca un copil. Sa credem iar in sinceritatea oamenilor si a zambetelelor lor fara a te gandi ce se ascunde in spatele lor. Sa traim iar intr-o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii si respectului, a corectitudinii, a pacii, a viselor implinite, a lucrurilor care pot deveni realitate. Demisionez macar pentru o zi din functia de adult si promit ca am sa fiu un copil model, am sa respect cu sfiintenie jocurile si jucariile, am sa ma bucur de colorat si desene animate, si nu o sa imi pese de nimic.
„Nu te opresti din joaca pentru ca ai imbatranit, ai imbatranit pentru ca te-ai oprit din jucat.”