Cand insasi educatia reprezinta o piedica

De mici copii ni se tot spune ca trebuie sa fim bine educati ca sa razbim in viata si sa nu ne facem de ras (mai mult pe parintii nostri ca nu ne-au dat cei 7 ani de acasa decat pe noi insine, caci cam aceasta era mentalitatea). Cam tot ce auzim sunt cuvintele: NU ai voie, NU pune mana, NU vorbi neintrebat, NU poti, NU stii, NU NU NU NU si iar NU. De multe ori acest NU vine automat, fara a se mai sinchisi careva sa afle de ce vrei acel lucru, daca poti sau daca e bun pentru tine. Stii doar ca NU, astfel incat ajungi sa crezi ca chiar nu esti demn sau nu poti face, iar acel lucru clar nu e de tine. Ajungi sa ai dubii si neincredere in propriile forte, incat te devalorizezi si subapreciezi si astfel te complaci intr-o situatie nemultumitoare. Daca cei 7 ani de acasa ii petreci inconjurat de prietenul tau vesnic NU, in care trebuie sa fii copilul perfect si ascultator, care nu supara si nu face nazbatile specific varstei (ca daca nu acum atunci cand?), vine scoala, care reprezinta o alta forma de omori si calca in picioare personalitatea si individualismul fiecaruia. Nu zic ca scoala nu are partile ei bune. Dar esti invatat sa stai cuminte si ascultator in banca, sa raspunzi doar daca esti intrebat si nu cand ai tu ceva de spus sau sa gandesti liber. Pentru ca nu suntem invatati sa gandim pentru noi, cam ni se spune ce sa gandim, ce sa simtim, cine sa fim, cum sa ne comportam, fara a fi intrebati ce vrem si ce ne place, cine suntem si incotro mergem. Suntem ghidati sa facem totul ca pe banda, sa fim la fel, sa gandim sau mai bine zis sa tocim la fel. Ca niste mici produse ce ies din frabrica in serie. Acest NU care il gasim peste tot si care ne insoteste peste tot, cel care ne este atribuit de toti cei din jur si care de multe ori nu este folosit doar pentru a interzice acele lucruri cu adevarat interzise, ci mai mult ca un mecanism de aparare impotriva muncii grele, acest dusman ascuns este cel care omoara CURAJUL, INITIATIVA, INCREDEREA unui copil in el insusi. Este cel care va tine inchis in colivie acel suflet ce viseaza sa fie liber, dar nu are curajul sa zboare. Pentru ca atunci cand spuneti NU ii taiati aripile puiului ce vrea sa invete sa zboare.
“Fiecare om pe care il intalnesc in drumul meu imi e superior prin ceva. De aceea incerc sa invat cate ceva pe langa fiecare”