Regrete

Se spune ca viata pe care o duci, greutatile pe care le intampini, intamplarile de care ai parte, obstacolele pe care le depasesti si modul cum reactionezi la ele, oamenii cu care te inconjori, toate determina ce fel de om vei ajunge, ce caracter vei avea, ce fel de om vei deveni, iti vor defini personalitatea si caracterul si pe tine ca om. Si cu toate astea, am putea fi in atatea feluri, mult mai buni, mai demni de admirat, oameni de vaza. Esti tu, si ai putea fi in atatea feluri diferite, un alt tu in functie de viata, de familie, de loc, de tot ce acum te crea pe tine, si ar fi putut crea un tu diferit. Ar fi atat de multe lucruri pe care le-ai face diferit si pe care le-ai schimba. Si exista atat de multe regrete pentru tot ce nu nu ai fost sau nu ai facut.

Regret ca nu am fost copilul ideal pe care parintii si l-au dorit. Acel copil de afis cu care sa te lauzi la rude, pentru ca mereu a fost cineva mai bun sau mai destept sau mai bine realizat decat mine astfel incat nu eram un motiv de lauda. Poate uneori am creat prea multe probleme si am dat batai de cap inutile in loc sa fiu copilul cuminte si supus care face tot ce i se spune.

Regret ca nu am am avut familia traditional perfecta care sa dea bine pe sticla incat sa fim model pentru vecinii si prieteni. Si ca de multe ori am iesit din tipare si nu ne-am incadrat nicaieri, poate doar in afisele de familie disfunctionala, muritor de foame. Poate uneori am fost familia tipic romaneasca, lipsita de bani, dar vanitoasa, proasta si cu gura mare, ca doar se poarta scandalurile si dau bine la romani. 

Regret ca poate m-am grabit in viata si am ales un drum sigur, confortabil si bun, de frica sa nu risc sau sa nu fii ranita, sau de frica ca poate am sa traiesc si am sa simt. Caci e interzis ca intr-o lume manata de interese si oameni falsi si avizi sa vrei sa simti ceva, catusi de putin real, fara urma de interes. 

Regret ca nu am stiut sa imi aleg prietenii mai bine. Caci cei pe care i-am avut au primit totul, in schimb nu au stiut sa dea mai nimic. Ca de cele mai multe ori m-am consumat si am plans si am suferit si am facut tot ce se poate si totusi niciodata nu fu suficient. Si cand veni randul meu si am avut nevoie, la final nu mai fu nimeni si nimic pentru mine. 

Regret ca am iubit si am oferit totul ca sa nu primesc in schimb nimic. Sau ..mint. Am primit deceptie, suferinta, inselaciune, durere, dezamagire. Nimic din ce ai putea dori. 

Regret ca nu am stiut sa iau deciziile cele mai bune si chiar am incalcat principii si moraluri fara un scop final, ci doar sa mai bifam un motiv de regret. Sau ca nu am stiut sa ma pun pe mine pe primul loc macar o data, sa invat sa ma iubesc si sa ma accept asa cum sunt. Am obosit sa ma uit in oglinda si sa fiu rusinata de mine, de cum arat, de cine sunt si de cum trebuia sa fiu.  Sau ca nu am stiut sa traiesc, cu adevarat, asa cum trebuie si cum doar scriu in povesti, doar am numarat cum trec zilele si anii si oportunitatile si am numit asta viata. 

Regret ca am pus munca pe primul loc si am dedicat timp si energie prea multa acolo unde nu trebuia, asteptand parca sa imi ridice cineva statuie (pe care numai cainii si pasarile ar aprecia-o, poate asa as putea numi ca nu fac umbra degeaba pamantului) neglijand astfel familia si copilul care are cea mai multa nevoie de mine. Am sperat ca exista colegialitate, loialitate, omenie, prietenie, oameni care sa merite timpul sau atentia mea, insa se pare ca nu vreau sa invet niciodata din greseli ca lumea e pe interes si te va sapa de cate ori va avea ocazie ca sa le fie lor mai bine. 

Nu il ultimul rand, regret ca nu am stiut sa fiu o mama mai buna pentru copilul meu care merita totul, in schimb a tras paiul scurt si a primit o nebuna isterica obosita si frustrata de viata, incat stie doar sa tipete si sa aiba nervi si suparari. O tampita care cere imposibilul si are pretentii si asteptari imense, cand insasi nu fu in stare sa ofere. si ar mai fi atatea regrete…
„Nu ar trebui sa existe regrete pentru trecut, nici remuscari pentru prezent, ci o incredere neclintita in viitor. El a inceput sa regrete, ea sa uite.”