In mansarda uitata de timp

In mansarda uitata de timp si de vant,
Amintiri ascunse sub un colt de pamant
Cinci ani au trecut de cand ne-am jurat
Iubire infinita izvorata dintr-un suflet curat.

Pe scarile abrupte urcam cu-n zambet fericit,
Cu inima inflacarata, visand nechibzuit.
Cuvintele tale, niste ecouri demult apuse
Se lovesc de peretii acum goi, expuse.

Sub fereastra aceea, sub luna si stele,
Promisiuni faceam, iar martori erau ele.
Cinci ani au trecut, rapid timpul s-a scurs,
Un drum sinuos si schimbator am parcurs.

Mansarda ramane marturia noastra muta,
Cinci ani de la o poveste trista si tacuta.
Cinci ani au trecut, amintirile raman vii,
Ca versurile dulci-amarui ale acestei poezii.