Unde esti copilarie?

Unde esti copilarie cu mirosul tau de tei,
Cu inghetata, jucarii, si tot ce mai vrei?
Te-ai dus copilarie din casa parinteasca,
De cand stateam cu toti fratii la masa.
Unde esti copilarie? Ca nu te mai gasesc.
Te tot caut, nu-s pregatita sa te parasesc.
Cu cat mai mult de mine te indepartezi,
Cu atat dorul de anii de aur il alimentezi.
Mi-e dor de viata simpla, fara probleme,
Singura grija era daca maine avem teme.
Candva, tare demult, am fost si eu copil,
Imi amintesc cum prin casa mergeam tiptil.
Alergam desculta pe la rude in gradini,
Culegeam flori, dadeam mancare la gaini.
Faceam traznai, ma ascundeam de parinti,
Cu fratii ne bateam, noi nu eram cuminti.
Vara ne urcam in ciresi si corcodusi,
Intram in casa seara, flamanzi si uzi.
Credeam in mituri si basme romanesti,
Fat-Frumos, balauri si printese din povesti,
Dar realitatea imi arata ca ele nu exista,
Ne facea sa visam la o iubirea idealista.
Ai plecat copilarie, si ne-ai lasat tristi,
Ai luat totul cu tine, ai incetat sa existi.
Cu cat imbatranim, devenim mai haini,
De frumos ne indepartam, suntem straini.
Te-ai dus copilarie. Acum copii-s oameni rai,
Au dat jocurile si jucariile pe crime si batai.
Te-ai dus copilarie. Ne-ai facut fragili,
Din bravi copii, eroi, acum suntem umili.
Nu mai stim sa ne jucam sau purtam,
Sanatatea pe pastile si doctori o dam.
Dar timpul a trecut, noi mari ne-am facut,
Prostiile le-am lasat in urma, am crescut.
Te-ai dus copilarie, si nu te-ai mai intors,
Cu gandul la tine, o lacrima mi-ai stors.
Printre amintiri dulci, privind cum cresc,
Imi retraiesc copilaria si iti multumesc.
Suntem la casa noastra, cu ai nostri copii,
Acum e randul lor sa creasca, sa faca prostii.