Strainul din oglinda

Cine esti? Nu vorbesti? Nu poti sau nu vrei? Imi pari asa de cunoscut, un chip atat de familiar, si totusi, nu te cunosc. Ce cauti aici in casa mea? Te vad doar eu sau te poate vedea toata lumea? De ce ma imiti? Incerci sa imi spui ceva? Si totusi, te stiu de undeva. Si de ce imi semeni atat de mult? Nu te-am mai vazut de mult, poate de aceea am uitat cine esti. Sau ce vrei. Parca incep incet incet sa imi aduc aminte de tine. Imi apar mici fragmente din trecut, din ce ai insemnat tu pentru mine. Imi cer scuze ca te-am neglijat. Imi aduc aminte ca ai fost tot timpul alaturi de mine, ai fost si inger si demon, ai fost si prieten si dusman, ai fost alaturi cand nimeni nu era, am vorbit nopti de-a randul cu orele, m-ai ascultat fara sa zici nimic, iar cand ai zis, erai cel mai mare critic sau cel mai infocat sustinator. Nu am stiut ce sa inteleg din asta. Sau ce rol aveai. Stiam doar ca apareai cand aveam nevoie de tine, erai acolo sa ma incurajezi si sa stergi lacrima de pe fata, sau ofereai critici dure, constructive. Dar ai disparut, nu te-am mai gasit si am uitat de tine. As vrea sa te intreb atatea, dar tu nu vorbesti. Ce mai face copilul vesel, visator, zambitor, ce privea lumea cu ochii minunati si plini de speranta? Iti mai place ciocolata? Te mai uiti la desene animate cu acelasi drag si pasiune, sau ai devenit prea matura si e rusine sa faci asta?Ai ajuns ceea ce ti-ai dorit, ti-ai implinit visele? Mereu aveai cate un vis, cate un gand bun pentru tine si cei din jur. Nu iti doreai decat sa aduci un zambet pe chipul tuturor. Inca iti pasa si te mai gandesti la binele lor, uneori mai presus de binele tau si al familiei tale? Normal, asa esti tu. Cum mai esti? Ai ramas neschimbata sau a reusit lumea, viata, intamplarile sa te schimbe, sa te faca la fel ca ea? Tot nu iti pasa de ce crede lumea despre tine? Ai ramas la fel de optimista si razi sau te incapatanezi sa le demonstrezi contrariul cand auzi cuvinte ca : “ nu se poate, e imposibil ”. Inca mai crezi in oameni, inca oferi sanse celor ce nu te merita? Tot mai speri ca se vor schimba? Tot dezamagita de ceea ce vezi si se intampla? Tot neschimbata, nu? Inca ai puterea sa vezi binele in oameni, sa gasesti o raza de lumina in intuneric? Iar prietenii, cei de o viata, iti sunt in continuare alaturi? Ati sarbatorit majoratul sau sfertul de secol asa cum v-ati promis candva? Ai reusit sa legi noi prietenii, sau tot retrasa si timida stai? Ar trebui sa permiti lumii sa te cunoasca, e posibil sa descoperi noi oameni care sa te surprinda placut. Iar daca nu, macar ai incercat, iar suferinta si dezamagirile fac si ele parte din viata. Dar nu e nimic, toate acestea te fac ceea ce esti si cine esti azi. Inca iti plac plimbarile, ploaia, pasarile, cerul, marea? Inca iubesti Craciunul, beculetele din oras si colindele? Ai in suflet aceeasi bucurie ca a unui copil? Acelasi suflet tanar, indiferent de varsta din buletin? Mai scrii? Sper sa nu fi incetat niciodata. Iti mai asterni pe foaie gandurile si sentimentele, sa le vada lumea, chiar daca nu le pasa, sau nu iti de prejudecatile lor? Pentru ca, asa simti tu, duci mereu o lupta intre inima si ratiune. Sper ca ai spus ce aveai de spus, fara teama de a fi judecat. Nu uita cine esti si nu uita sa speri. Nu te schimba. Fii unic. Si sper sa te mai vad, sa imi spui de tine, sa stiu ce ai mai facut. Te salut ramai cu bine.