Renuntam prea repede

Renuntam mult prea repede, nu mai luptam pentru visele noastre, pentru a realiza ce ne-am propus, renuntam la oameni si obiecte imediat ce devin „invechite”. Ne plictisim mai repede de ele, ne pierdem interesul, ne saturam si abandonam inainte sa culegem roadele. Nu suntem pregatiti pentru sacrificii, pentru compromisuri, pentru a munci din greu si pentru iubire neconditionata. Nu suntem pregatiti sa investim tot ce este necesar pentru a face relatiile sa functioneze, pentru a obtine jobul dorit, pentru a avea o prietenie de durata. Vrem lucrurile care se obtin usor, fara prea multa munca, vrem totul acum si repede. Tot ce avem nevoie este un singur obstacol ca sa ne faca sa ne prabusim. Cum ne lovim de un zid, de o piedica, cand ceva ni se pune in cale si ni se pare greu, abandonam, renuntam, preferam sa o luam de la capat in alta parte, decat sa salvam ce avem aici. Vrem sa avem totul. Intram in relatii la cel mai mic semn de atractie si plecam in momentul in care gasim pe cineva mai bun. Nu vrem sa scoatem la suprafata ceea ce este mai bun in acea persoana. Vrem sa fie toti perfecti. Vrem imediat, acum, maturitatea unei relatii care vine odata cu trecerea timpului, conexiunea emotionala care se dezvolta dupa multi ani, acel sentiment al apartenentei, cand noi abia cunoastem acea persoana. Aparent, nimic nu merita timpul si rabdarea noastra. Suntem speriati sa ne indragostim ca sa nu suferim, sa ne luam angajamente ca poate nu le vom respecta, speriati ca o sa cadem si o sa ne ranim, speriati ca vom avea inima franta, speriati daca merita acel lucru eforturile noastre. Nu ne mai intereseaza calatoria in sine, ci sa ajungem mai repede la destinatie. Vedem un cuplu de dansatori care ne topesc cu dansul lor simplu, ce parca curge, dar nimeni nu ii intreaba orele petrecute sa repete si sa exerseze, sa cada si sa se loveasca ca noua sa ne ofere un dans perfect, usor si lin. Ati urmarit primii pasi ai unui copil? Nu e ca in filme, acum se ridica si hop a mers. Intai a luat-o de-a buselea, apoi in genunchi, rezemat de mobila si pat, si multe cazaturi pana sa mearga perfect. Si atunci tot mai cade. Dar nu renunta.
„Cel mai mare neajuns al nostru este ca renuntam prea repede. Cel mai corect drum catre succes este sa mai incerci o data.”