Doua suflete pereche

Cand eram impreuna totu-n jur avea sens,
Jur! Am crezut ca universul pe noi ne-a ales.
Eram cu tine in gand de la primul BUNA! ,
Pana oboseam sa ne spunem Noapte Buna!

N-am crezut ca vom avea atata fericire,
Eram invincibili, credeam in nemurire.
Ne-am permis sa visam pana departe,
Ca vom trai impreuna pana la moarte.

Am avut totul. Am fi putut avea mai mult,
Impreuna am fi invins orice pe pamant.
Am fost uniti, ca doua suflete pereche,
Ca eroii din aceea carte de povesti, veche.

Ai fost parte din mine. Si eu, din tine,
Ai fost totul pentru mine. Doua destine
Ce se completau reciproc. Este ireal,
Cum putu exista o pereche asa fara egal.

Dar nu ai putut lasa orgoliile deoparte,
Sau ura, nebunia ce din tine fac parte.
Cu un comportament urat, plin de venin,
Am pierdut tot ce era frumos, pur, divin.

Am fi putut avea tot. Am fi putut fi fericiti.
Acum umblam prin lume goi, pustniciti.
Am incetat a lupta cand eram la inceput,
Ce in cer fu creat, pe pamant am desfacut.

Acum e prea tarziu, prea multe ne despart.
Inima am tot rupt si legat. Prea mult efort
Sa incercam sa tinem vie flacara iubirii,
Cand, de ceva timp, suntem pe calea uitarii.