Cu o moarte toti suntem datori

De cand ne-am nascut am stiut
Ca avem timp limitat pe pamant.
Cu o moarte toti suntem datori,
Traim de parca am fi nemuritori.

Cand moartea vine, isi cere tributul,
Nu te-ntreaba daca e al tau randul,
De esti pregatit, cand si daca vrei,
De ai fost bun sau unul din cei rai.

Viata nu este niciodata corecta,
Ea nu are nici o regula, nu respecta.
Cand cel drag e luat prea devreme
Ceva in tine se rupe, se sfarseste.

Unii pleaca prea repede de langa noi
Altii se chinuiesc ani cu zeci de boli.
Oricum ar fi, niciodata nu esti pregatit,
Sa-ti iei la revedere, sa spui ADIO celui iubit.

Cand un parinte, sau amandoi, iti moare,
Desi e ceva normal, sufletul tot te doare.
Pentru cei ramasi vii, viata merge inainte,
Pregatind in durere, toate datinile sfinte.

Nimic in lumea asta nu doare mai tare,
Cand viata e cruda si un copil iti moare.
Ieri ti-l imaginai cu un destin stralucitor,
Azi nu mai poti sa mai privesti spre viitor.

Multe vieti distruse, vise naruite,
Amintiri ramase, jucarii prafuite,
Suflete strivite, viitoruri incerte,
Inimi spulberate, multe vieti inerte.