Ce o sa zica lumea?

„Ce o sa zica lumea?” este o conceptie si o fraza ce a taiat cele mai aripi si a distrus cele mai multe vise, extrem de daunatoare pentru noi ca indivizi, si ca natie, si ne transforma in sclavii turmei. Frica de necunoscut este foarte mare si de multe ori ne oprim din drumul ales de frica sa nu fim judecati de ceilalti, de frica de cum ne-ar privi parintii, rudele, vecinii si cunostiintele si chiar prietenii daca ar stii despre noi anumite lucruri, daca nu ne-am comporta conform standardelor impuse si crescute in noi de catre societate. Aceasta fraza ne este “servita” de mici copii, din primele clipe de educatie primita, si o auzeam in momentele in care ne era interzis sa facem anumite lucruri de frica sa nu ne facem parintii de ras ca “ce va zice lumea, esti prost crescut”. In loc ca copilul sa fie liber sa experimenteze, sau sa i se explice clar si precis unei persoane de ce este bine sau nu sa faca un lucru, care sunt posibilele cauze sau consecinte ale actiunii sale, acea persoana aude doar: “Vrei sa rada lumea de tine/noi?”,“Vrei sa te arate cu degetul?”,“Ce o sa zica lumea/altii daca…”,“Este rusine sa…” Dar cine zice, cine a stabilit aceste reguli/norme dupa care trebuie sa ne ghidam? Cine zice ca ce este bine pentru tine este si pentru mine? Cine zice ca viata si alegerile tale trebuie sa fie identice cu ale mele? Daca tie iti place o culoare, trebuie sa imi placa si mie? Grija fata de ce zice lumea despre noi atinge de cele mai multe ori o dimensiune maladiva, de dependenta. Daca te uiti in gura lumii, ajungi sa nu mai faci nimic din ceea ce iti doresti si simti, asa ca te conformezi la normele considerate corecte de catre ceilalti si traiesti o viata trasa la indigo ca cel de langa tine. Dar cum din cei peste 7 miliarde de oameni care traim pe acest pamant, nici unul nu este identic celuilalt, pentru ca a fost nevoie de mii de intamplari si actiuni ca sa te nasti exact asa cum esti, si nimeni nu e ca tine, nici viata ta nu este ca a altuia. Gandirea, caracterul, sufletul, mentalitatea, dorintele si visele, tot ceea ce suntem si ne formeaza fac ca viata ta sa fie unicat. Aceasta gandire ca toti trebuie sa traim dupa un sablon este una foarte toxica, pentru ca te limitezi la a trai viata pe care ceilalti se asteapta de la tine, dar nu iti traiesti cu adevarat propria viata. De frica a ceea ce zic ceilalti si ce cred despre noi, de frica ca ne stricam imaginea creata in ochii lor, ajungem sa ne fie frica sa traim, experimentam, incercam. Si uite asa copilul timorat si certat ajunge un adult care in continuare se va teme de perceptia lumii despre el. Ne indepartam din ce in ce mai mult de socializare in viata reala, de prieteni si familie, ne ascundem pentru a nu fi intrebati nimic, pentru a nu trebui sa dam explicatii, si traim din ce in ce mai mult pe internet unde putem intretine o imagine cat mai “corecta” si tolerata social. Iar cei care au curajul sa arate cine si cum sunt, care fac ceea ce doresc si ce le place, dar nu sunt conform standardelor, atunci sunt aratati cu degetul, viata le e discutata si analizata in cel mai mic detaliu si criticata chiar, si e usor sa ii judeci, sa spui cum tu ai face mai bine sau nu ai face ca ei ca nu se cade, cum de fapt ei nu sunt chiar asa buni si tu oricum daca ai fi vrut ai fi facut clar mai bine. Pentru ca cei ce nu au curajul sa traiasca cum doresc si s-au conformat, discuta viata altora. Trebuie sa invatam sa ne eliberam de acest “dar ce va zice lumea”, pentru ca ne trage inapoi din evolutia personala. Si este pacat. Doar cei care sunt liberi de aceasta sintagma vor putea sa mearga mai departe, sa evolueze. Si oricum orice ai face, lumea vorbeste. Si daca faci asa, sau invers, oricum nu va fi bine. Asa ca pe cine incercam de fapt sa multumim? Pe ceilalti, sa aiba o parere buna despre noi, sau sufletul nostru? Insa pentru asta este nevoie de mult curaj, pentru ca este greu sa schimbi naravul, educatia, mentalitatea.
“Nu lasa ca ceea ce cred si zic altii despre tine sa devina realitatea ta. Esti asa cum alegi tu sa fii!”.