Am obosit!

Am obosit sa vad in jur atata ura,
Iar ce e frumos e dat cu cenzura.
Am obosit sa ma cert fara sens,
Chiar daca in iubire totul e intens.
Am obosit sa ma tot scuz,
Cand nu fac decat sa ma acuz.
Am obosit sa fiu intr-o disputa,
Mai bine ma retrag, raman tacuta.
Am obosit sa fiu mereu corecta
Intr-o lume care nu ma respecta.
Am obosit sa dovedesc cine sunt,
Am facut doar bine pe acest pamant.
Am obosit sa zic ca totul e bine,
Cand sufletul de durere tipa in mine.
Am obosit sa-mi fie analizat orice gest,
Fiecare actiune pare a fi un test.
Am obosit sa fiu mereu buna,
Drept rasplata primesc o minciuna.
Am obosit sa spun ca nu mi-e greu,
Sa raspund frumos, sa zambesc mereu.
Am obosit sa ma invart in cerc,
Viata merge inainte, cum e firesc.
Am obosit sa conving de adevar,
Oricum ajung sa creada numai ce vor.
Am obosit sa mi se spuna ce sa fac,
Cand ei nu ma cunosc cu adevarat.
Am obosit sa ma fac inteleasa,
Oricum lor adevarul nu le pasa.
Am obosit sa lupt pentru o parere,
Lupta nu duce decat la durere.
Am obosit sa ducem un razboi,
Caracterul sa-l calcati in noroi.
Am obosit ca lumea sa creada
Ca doar ce vor ei e ce conteaza.
Am obosit sa cred ca mai pot schimba
Caracterul urat al unora, mentalitatea.
Am obosit de gandurile mele
Care sunt cu miile, cat stelele.
Am obosit sa afisam o viata perfecta
Intr-o lume ce e tot mai imperfecta.
Am obosit sa cred ca totul va fi bine,
Cand viata-i un teren plin cu mine.
Am obosit sa mai cred in oameni,
Cand in mine nu mai crede nimeni.
Am obosit uneori sa mai traiesc
As vrea sa dorm, sa nu ma mai trezesc.
Dar cel mai mult eu am obosit
Cand cei din jur de mine s-au folosit.